SECŢIUNE DEDICATĂ UNEI INVITAȚII LA O expoziție DE pictură

   Invitație la expoziție

   În data de 06 mai 2017, la sediul Bibliotecii orășenești din Sulina, situat pe strada Costache Negri, nr.10, a avut loc vernisajul expoziției de tablouri semnate de pictorul Octav Postolache, expoziție ce va poposi în această locație până în luna octombrie a acestui an.

Pictorul Octav Postolache
Pictorul Octav Postolache
 

   Deschiderea vernisajului a fost făcută de d-na Ilinca Mihăilă, custodele acestei biblioteci. D-na bibliotecară a început prin a creiona în fața unei asistențe numeroase, reperele ce-l pot individualiza pe pictorul Octav Postolache, identificând, de asemenea, motivul prezenței autorului acestei expoziții de tablouri pe aceste meleaguri:
„... născut la Mălini - satul lui Nicolae Labiș, în județul Suceava, apoi plecat în Sighetul Marmației, acolo unde a fost profesor la liceu, profesor la școala de artă populară, director de casă de cultură, pentru a se stabili în satul Sfiștofca, dar, peste toate astea, firul roșu care a legat toate aceste elemente a fost pictura. Această pasiune l-a dislocat de acolo, l-a făcut să traverseze țara pentru a căuta un loc prielnic pasiunii sale. Nimic mai bun pentru noi, cei din Deltă, care reintră în domeniul artei și prin intermediul lucrărilor domnului Postolache. Nouă nu ne rămâne decât să îi mulțumim că s-a stabilit în zonă și că și-a stabilit tematici, cele mai multe dintre ele, de aici, din Deltă“.

Participanti la vernisaj
Participanți la vernisaj
 

   Prezent la acest vernisaj, așa cum face cu ocazia fiecărei manifestări cultural-artistice ce are loc la Sulina, domnul profesor Valentin Lavric a ținut să spună câteva cuvinte despre omul și pictorul Octav Postolache, prezentare din cadrul căreia am reținut două fragmente:
„... îl privesc cu o stimă deosebită, considerându-l un „alter pater“ pentru mine, dar în același timp, un prieten. A fost un moment în care mi-a fost teamă că îl voi pierde. Avea de gând să vândă tot ce are la Sfiștofca, spunând că va fugi în Patagonia... am fost așa fericit că a fost doar până în Grecia, de unde s-a și întors! Am fost așa fericit că avem în continuare prilejul să vedem tablourile care se odihnesc, se concep la Sfiștofca, iar eu am posibilitatea din când în când, să privesc pe un perete un alt tablou și să trag cu coada ochiului pe șevalet pentru a vedea la ce mai lucrează domnul profesor și să rămân uimit mereu...“
„De această dată am participat la ambalarea și aducerea tablourilor aici, la această expoziție. Am simțit durerea sa de inimă când își vedea pereții casei goi, dar se gândea că și aici, la Sulina, va putea bucura mai multe inimi, permițând ochilor noștri să vadă dincolo de ele, de tablouri, pentru a-și regăsi liniștea departe de marile aglomerații, într-un mediu în care timpul curge altfel... Bucurați-vă, deci, și de Deltă, dar și de pictura profesorului Postolache!“

Asfintit la Popina
Asfințit la Popina
 

   Sosit tocmai de la Vișeu de Sus, un prieten al pictorului, care s-a autodenumit „prietenul cu care a feciorit împreună“, a dorit să împărtășească asistenței câteva din gândurile sale legate de relația de prietenie ce-l leagă de foarte mulți ani de omul și pictorul pe care îl alintă spunându-i Tavi Postolache. Iată câteva fragmente din această prezentare:
„Am să vă prezint câteva idei despre omul Octav Postolache și apoi despre pictorul Octav Postolache, Tavi, așa cum îi spunem noi, prietenii. Ne cunoaștem de peste 50 de ani. El și-a început activitatea la Vișeul de Sus, nu la Sighet. Acolo a desfășurat o activitate intensă și a avut diferite funcții...“

Pictorul alaturi de prieteni
Pictorul alături de prietenii săi
 

   Continuându-și prezentarea, „prietenul de feciorie“ a subliniat faptul că „Pictorul Postolache nu este numai un pictor al județului Tulcea sau al României, el este și un pictor european și universal. Cu cine seamănă pictorul Tavi Postolache? Gândiți-vă singuri, eu am să încerc să vă ghidez. Când am ajuns odată la el acasă împreună cu un grup de persoane... imaginați-vă pe un perete un tablou reprezentând niște boabe de fasole, albe, mari, despicate în două și puse una lângă alta. Ce-i asta? am întrebat persoanele cu care mai eram în vizită. Eu zic că sunt boabe de fasole. Altcineva îmi răspunde: Nu-i adevărat, sunt ca niște tăvi de spital în care se pun seringile de unică folosință, una lângă alta! O altă persoană zice: Nu-i adevărat, parcă sunt niște urme pe zăpadă! Un altul își dă cu părerea: Parcă sunt niște saboți! Astfel, putem spune că există tablouri ale prietenului meu care seamănă cu celebrele picturi ale lui Picasso, picturi din care fiecare privitor a înțeles ce a vrut. În acea zi n-au fost două persoane, din câte eram, să zică același lucru. Ce credeți că scria sub tabloul acela? «Plopul alb». Eu știu cum arată un plop și nu regăseam nimic care să aducă cu un plop în acel tablou, dar, în viziunea lui Tavi Postolache, acela era un plop“...

Apus in Golful Musura
Apus în Golful Musura
 

... în picturile lui Tavi Postolache eu am observat o asemănare, când este vorba de bărci, de oameni pe lângă și în bărci, cu picturile lui Gauguin, cu deosebirea că în pânzele acestui pictor nu este atâta deschidere, atât de mult albastru ca în picturile lui Tavi, maro-ul din picturile lui Gauguin creând o atmosferă sumbră“...
„... se zice că artistul, opera sa, trebuie să fie ca Dumnezeu în creațiune. Invizibil, atotputernic, simțit pretutindeni și niciodată văzut. Oriunde aș vedea un tablou de-al lui Tavi Postolache, fără să fie semnat, eu voi ști că acela e un tablou de-al său. Poate că, într-adevăr, seamănă puțin cu Picasso, puțin cu Gaugain, dar Tavi Postolache în pictura sa seamănă, în primul rând, cu el însuși. Van Gogh spunea așa: «În pictură nu mai este loc de imitații. Totul trebuie să treacă prin simțul pictorului». Și Tavi trece lucrările lui prin simțurile sale și, de-aceea, eu îl recunosc oriunde aș vedea o pictură, aș ști că este Tavi Postolache și nu m-aș putea înșela“.

Tandem feminin la Popina
Tandem feminin la Popina
 

   Într-o scurtă discuție purtată inaintea vernisajului, pictorul mă invita să-i privesc picturile, dar mi-a recomandat să o fac într-un mod special. Mă îndemna să caut detaliul, să încerc să pătrund dincolo de întregul imaginii prezentate în tablou, să-mi forțez ochiul să se oprească pe câte o zonă mai restrânsă pentru a căuta și a identifica semnificații, stări, trăiri, ascunse-n stratul de vopsea. Am încercat să fac asta - e adevărat că pentru o scurtă perioadă de timp - și am descoperit o înlănțuire a liniilor de penel asemenea unor tușe trasate pe o partitură simfonică a cărei interpretare poate crea ecouri largi într-un spațiu deschis luminilor și umbrelor ce se lasă schițate în forme prelung unduitoare. Acesta să fie motivul pentru care pictorul s-a stabilit în Deltă? Să fie nevoia de a-și hrăni imaginația și a-și împleti talentul cu vântul ce transformă în valuri masa stufului oglindit în cercuri de ape?! Poate... și asta o știe doar artistul! Eu mi-am promis să revin la această expoziție pentru a mă abandona reliefului acestor picturi, pentru a căuta acele detalii la care făcea referire pictorul, în încercarea de a reconstrui puzzle-ul fiecăruia dintre tablourile expuse.

 

A consemnat Dănuț Chiriac

    Copyright © Primaria orasului Sulina 2008